Odată ce ați imprimat o anumită culoare sursă sau culoare punctuală, poate fi necesar să verificați dacă culoarea reprodusă este suficient de apropiată de culoarea sursă. Sau poate doriți să știți cât de precis reproduce imprimanta culorile pe anumite suporturi de imprimare în general. Prin urmare, este necesar să știți cum să exprimați și să calculați o diferență de culoare.
Acest subiect descrie mai multe metode de calcul și explică cum pot fi utilizate acestea în evaluările culorilor.
Comparația culorilor are loc întotdeauna în același spațiu de culoare independent de dispozitiv, cum ar fi spațiul de culoare CIELAB. Puteți trasa la propriu o linie între două culori dintr-un spațiu de culoare CIELAB pentru a indica cât de similare sau diferite sunt acestea. Prin urmare, o diferență de culoare este numită, de asemenea, distanță între culori. Spațiul de culoare CIELAB reprezintă culorile așa cum le percepem. O valoare care descrie diferența va indica automat dacă diferența va fi vizibilă sau nu.
Diferența dintre două culori sau două grupuri de culori poate fi exprimată printr-o măsurătoare a culorilor. Acest subiect descrie mai întâi spațiile de culoare CIELAB și apoi descrie măsurătorile de culoare derivate pe baza acestora.
Spațiul de culoare CIELAB a fost dezvoltat de Commission Internationale d'Eclairage (CIE) și reprezintă o sferă tridimensională în care fiecare culoare are o poziție unică. Valoarea Lab a unei culori indică poziția culorii în spațiul de culoare CIELAB.
Profilurile varioPRINT iX-series, testele de validare a culorilor, bibliotecile de culori punctuale și calibrarea unei familii de suporturi de imprimare utilizează spațiul de culoare CIELAB pentru a defini valorile culorilor și diferențele dintre culori într-un mod independent de dispozitiv.
Pentru a citi valorile de culoare CIELAB ale culorilor imprimate, veți utiliza un spectrofotometru. Software-ul PRISMAsync Print Server poate procesa valorile Lab măsurate prin calcule suplimentare.
Există două variante ale spațiului de culoare CIELAB: CIE L*a*b* și CIE L*C*h*.
Spațiul de culoare CIE L*a*b* este utilizat pentru a descrie culorile și a face vizibile diferențele de culoare. Spațiul de culoare CIE L*a*b* se bazează pe faptul că ochiul uman transformă informațiile vizuale în trei semnale: luminos-întunecat, roșu-verde și galben-albastru.
CIE L*a*b*Componentele spațiului de culoare CIE L*a*b* sunt următoarele:
L* – componenta de luminozitate, cu un interval de la 0 la 100.
a* – componenta roșu-verde, unde +a* indică roșul și -a* indică verdele, cu un interval de la -128 la +127.
b* – componenta galben-albastru, unde +b* indică galbenul și -b* indică albastrul, cu un interval de la -128 la +127.
CIE L*C*h* utilizează componentele L*, C* și h*, unde componentele C* și h* sunt calculate pe baza coordonatelor a* și b* din modelul CIE L*a*b*.
O culoare are aceeași poziție în CIE L*C*h* și CIE L*a*b*, însă notațiile sunt diferite.
CIE L*C*h*Spațiul de culoare L*C*h* utilizează următoarele componente:
L* – componenta de luminozitate are un interval de la 0 la 100. Componenta L* este aceeași cu cea din L*a*b*.
C* – componenta cromatică, distanța față de axa de luminozitate; are un interval de la 0 la nivelul axelor la peste 100 la nivelul marginii.
h* – unghiul de nuanță, exprimat în grade, unde 0° înseamnă poziția pe axa +a* și 180° înseamnă poziția pe axa +a*.
Cea mai generală măsurătoare care exprimă diferența între două culori din CIELAB este Delta E. Valoarea Delta E prezice modul în care ochiul uman percepe diferența de culoare.
Delta E nu oferă întotdeauna suficiente informații despre diferențele dintre culori. Prin urmare, majoritatea evaluărilor culorilor utilizează, de asemenea, alte măsurători. Interpretarea unei valori Delta E rămâne subiectivă. Impactul unei anumite valori Delta E depinde de aplicație și chiar de culoare. De exemplu, ochiul uman poate distinge mai bine diferențele dintre culorile apropiate de gri decât cele dintre culorile puternic saturate.
Diferența dintre două culori în CIELAB Următorul interval Delta E ilustrează modul în care valorile Delta E pot fi interpretate pentru o anumită evaluare a culorilor.
Un Delta E mai mic de 1 nu va fi vizibil pentru ochiul uman.
Un Delta E între 1 și 2 va fi vizibil în cazul observării atente.
Un Delta E între 2 și 10 va fi imediat vizibil.
Imprimanta utilizează două variante de Delta E:
Delta E 2000, △E00, standardul în domeniu.
Delta E 1976, △E76, bazat pe un calcul al distanței mai puțin complicat și precis.
Pentru a oferi mai multe informații privind diferența de culoare decât diferența totală de culoare Delta E, se utilizează eroarea de nuanță △H (Delta H).
Vă puteți imagina Delta H ca diferență de culoare rămasă atunci când diferența de luminozitate și cea cromatică sunt ignorate.
△L (Delta L) este diferența de luminozitate între două culori. |ΔL| este valoarea absolută a △L (Delta L).
Valoarea ponderată |ΔL| pune mai mult acceptul pe diferențele de culoare pentru griurile deschise, în cazul cărora valoarea K este mai mică de 50%. Obiectivul ponderării este de a reduce importanța factorului de luminozitate pentru griurile foarte închise. În mod normal, ochiul uman nu identifică erorile din zona de culori gri foarte întunecate. Această definiție a ponderării corespunde specificației IDEAlliance G7.
În apropierea axei de gri – cu alte cuvinte, pentru culorile aproape neutre – utilizarea valorii Delta H nu este suficient de adecvată. În locul acesteia, este propusă utilizarea măsurătorii △Ch (Delta Ch).
Măsurătoarea numită cromaticitate poate evidenția erorile de balans de gri.
Valoarea ponderată ΔCh pune mai mult accent pe diferențele de culoare dintre griurile compuse, în cazul cărora C este mai mic de 50%. Obiectivul ponderării este de a reduce importanța balansului de gri pentru griurile foarte întunecate. Erorile acestor griuri întunecate sunt dificil de gestionat și, în general, sunt imprimate cu cerneală neagră. Această definiție a ponderării corespunde specificației IDEAlliance G7.